Hi film Prezinta

Născuți în aprilie

Regia: Adrian Pîrvu

Despre film

Copii Cernobîlului s-au făcut mari și se pregătesc să devină părinți. Ei sunt prima generație născută în umbra unei catastrofe nucleare iar aceasta va fi povestea sinceră a viețiilor lor. Vom afla cum au crescut și care sunt speranțele lor pentru viitor în spațiul post-Sovietic al Europei de Est.

Acest film va fi despre oamenii care nu își amintesc acele zile dar ale căror vieți ar fi fost diferite dacă planeta nu ar fi auzit de Cernobîl și va reprezenta vocea colectivă a acestei generații, văzută de unul din reprezentanții săi: un realizator de film, cu o deficiență de vedere, aflat în căutarea poveștilor născute dintr-o explozie nucleară.

Context

Pe 25 aprilie 1986, o tânără însărcinată în luna a 6-a trecea granița dintre România și U.R.S.S., împreună cu un grup de turiști. Avea 28 de ani. O zi mai târziu, reactorul 4 al celei mai mari centrale nucleare din Europa a explodat. Grupul a continuat turul Ucrainei timp de o săptămână. Au mâncat acolo, au băut apa și au participat la parada de 1 mai fără să știe că, undeva la granița dintre Ucraina și Belarus, mii de oameni încercau să lupte cu cea mai mare catastrofă nucleară a umanității. Viitoarea mamă a aflat despre Cenobîl la jumătatea lunii mai când i s-au dat câteva pastile de iod, o dată cu întoarcerea ei în micul oraș de provincie din care plecase cu 3 săptămâni înainte.

M-am născut la sfârșitul lunii iulie, cu toate degetele de la mâini și picioare, puțin plinuț, dar complet nevăzător. Astazi văd parțial, datorita unui doctor decicat, unei corneei recoltate de la un cadavru și încăpățânării unei fete de la țară cu voința unei leoaice, mama mea.

În 2016 voi împlini 30 de ani în același an în care se împlinesc 30 de ani de la dezastru iar in ultimele luni, am călătorit de mai multe ori în Ucraina cu intenția de a face un film documentar despre generația născută în preajma anului 1986 care a crescut marcată de o catastrofă nucleară.

Dezastrul de la Cernobil a creeat relativ puține victime dar a lasat înurmă, o diasporă ce cuprinde milioane de supraviețuitori afectați fizic sau psihic. Împreună cu acești copii ai anului 1986 care astăzi sunt sau se pregătesc să fie părinți, voi încerca să aflu cum se poate adapta cineva unei situații asupra căreia nu a avut control și cum acea persoană trăiește în prezent, în Europa de Est.

30 de ani sunt nesemnificativi în cronologia dezintegrării elementelor radioactive. Zona de excluziune nu va fi locuibilă peste 30, 300 sau 3.000 de ani. Este o rană cu care Ucraina și Belarus, sau entitățiile politice care vor urma vor trebui să conviețuiască, o rană care poate afecta Europa din nou dacă nu este supraveghetă. Protagoniștii acestui film sunt reprezentanți ai primei generații născute în această realitate, o realitate cu care incă o mie de generații de aici înainte, vor trebui să trăiască.